Depre meseria de îngrijitoare persoane vârstnice – interviu cu doamna Laura Suditu

Am aflat de Promedica24 de pe Facebook, era postată o reclamă, am sunat și mi s-a spus că pot lucra doar dacă am cunoștințe de limba germană. Nu cunoșteam deloc limba germană înainte și m-am înscris la cursurile organizate de Promedica24 în Constanța. Am fost pe o listă de așteptare până s-au strâns 4-5 persoane pentru a putea fi organizat cursul și am participat la acesta. Am ales să lucrez cu Promedica24 pentru condițiile oferite și pentru suportul pe care l-am avut de la doamna Mihaela, recrutoarea mea. A fost alături de mine încă de când mi-am depus CV-ul, în iunie. În iulie am început cursurile și le-am finalizat, iar pe 4 august am fost la caz.

Am simțit că sunt într-un loc cu oameni foarte calzi, foarte înțelegători, e ca și cum ne-ar fi dat prima lecție despre cum să fim noi la caz, acesta a fost sentimentul meu.

Am văzut destul de puțin din Germania, dar datorită familiei am o zi liberă pe săptămână și am mers să vizitez două orașe. Oamenii sunt foarte ok, serviciile sunt în regulă, au multe locuri de vizitat.

Am avut suportul familiei la care mă aflu. Înainte să fiu eu la caz, familia mai avusese 6-7 îngrijitoare și au un set de reguli pe care le-au făcut în timp care sunt de mare ajutor. Dacă respecți acele reguli, nu ai cum să dai greș.

Ca îngrijitoare de seniori trebuie să înțelegi foarte clar că trebuie să te dedici 24/24, există lucruri care nu pot fi lăsate pentru mai târziu. Compasiunea este una dintre calitățile pe care ar trebui să le aibă, cunoștințe de îngrijire, să știe să recunoască atunci când seniorul este dezorientat, să-și dea seama dacă este într-o fază de amețeală imediat după ce mănâncă sau se trezește. Trebuie să știe lucruri despre îngrijirea corporală.

Este primul meu caz în Germania, bunicul meu a fost primul caz acasă. Este vorba de firea mea, sunt deschisă, sunt veselă, sunt în permanență cu zâmbetul pe buze, cu puținele cunoștințe de limba germană fac glume. Îmi place ca oamenii din jurul meu să fie binedispuși, sunt jovială.

Satisfacția cea mai mare, deși sună clișeic, e seara, când se încheie ziua și fac turul casei, verific dacă e totul în regulă, iar ulterior mă pun în pat și știu că e totul făcut pentru ziua respectivă la capacitate maximă. Și atunci când urc scările și aud pacienții mei respirând liniștiți și dormind, n-am altceva de făcut decât să merg la mine în cameră și să mă bucur de confortul extraordinar, pentru că mi-au oferit un confort extraordinar, cameră proprie și baie proprie.

Nu am întâmpinat momente dificile, din fericire, am un caz la care nu am avut situații dificile.

Prima dată în viața mea, am făcut o tartă de mere care a fost lăudată și la coafeză și altor persoane și pentru mine a contat foarte mult. Un alt moment plăcut a fost când m-am plâns că nu mă ridic la nivelul așteptărilor din cauza cunoștințelor de limba germană și familia mi-a oferit un ghid de învățare a limbii germane cadou pentru a mă susține. La cursuri era mult mai ușor pentru că toți vorbeam limba română și doar ne exprimam în germană, dar aici toți vorbesc germană și e dificil să te adaptezi. Cert este faptul că a doua sau a treia zi după ce am ajuns la caz i-am spus coordonatoarei mele că îmi doresc să stau 3 luni la acest caz pentru că am simțit că suntem pe aceeași lungime de undă.

S-a oprit destul de rar autocarul pentru fumători, drumul a fost foarte lung și era prima dată când călătoream așa mult cu autocarul. Nu au fost probleme la trecerea granițelor, deși era în perioada de pandemie. A fost un singur filtru de poliție, dar nu au fost probleme. Am stat acolo vreo 30 de minute și ne-au verificat documentele și am putut merge mai departe. Am ajuns în Germania foarte devreme dimineața, afară ploua și era foarte frig și până a venit mașina de la Promedica și să mă preia au trecut cam 45 de minute. Am fost oricum înainte anunțată că va trebui să aștept până vine să mă preia, deci nu a fost o problemă. Doar că a fost inconfortabil după 48 de ore nedormite. Dar am ajuns la caz, am schimbat persoana care fusese aici, care știa super bine limba germană, dar nu s-a înțeles foarte bine cu familia îngrijită. Fiul familiei a fost cel care a discutat cu Promedica24 și mi-a zis foarte clar că mai există o doamnă din Polonia care știe foarte bine limba și cu care se înțeleg foarte bine, dar nu poate veni pe vară. Mi-a spus că ne preferă doar pe mine și pe doamna din Polonia pentru că ne-am adaptat regulilor casei și persoanelor.

Este foarte promptă, discutăm punctual pe subiecte ca să nu pierdem vremea, transmitem ceea ce este important și ne înțelegem.

Aici în Germania oamenii sunt destul de relaxați și disciplinați, în spațiile închise poartă masca, păstrează distanța, o fac ca și cum e normal, nu fac mare caz din asta. Mă simt în siguranță, iar oamenii sunt responsabili. A fost o situație acum două săptămâni. M-am trezit de dimineața cu durere de cap și temperatură 38.3. În câteva ore am fost la spital și s-a constatat că am o inflamație la ureche pentru că am stat pe terasă cu părul ud. Eram în drum spre spital când fiul familiei l-a sunat pe coordonator, totul s-a desfășurat foarte rapid.

Nu am apelat la serviciul de 24/24 h. Când am avut problema cu urechea am discutat cu coordonatorul local. După, m-a sunat coordonatoarea mea și m-a întrebat mai multe detalii și legate de cheltuielile cu medicamentele.

În primul rând, să se îngrijească de ele, să fie sigure că pot face o muncă care presupune să fie 24/24 h prezente, în al doilea rând, le urez mult succes și să aibă un caz ușor, să se integreze, să fie deschise, pentru că dacă ești în fața noutății nu ai altă variantă decât să te deschizi, este oricum altceva decât avem noi în țară, ca educație, cultură. Munca este la fel de onorabilă în orice domeniu. Iar satisfacția o să fie maximă în momentul în care vezi că lucrurile făcute cu mâna ta sunt ca o rotiță foarte mică care pune în mișcare un mecanism foarte mare.