Poziția bolnavului în pat

Îngrijitoarele de seniori au o misiune specială deoarece trebuie să îngrijească persoane în vârstă, care au trecut printr-o viață de om și au acumulat o mulțime de amintiri și cunoștințe de-a lungul anilor. De multe ori, acestea se mișcă cu dificultate sau sunt imobilizate la pat și nu se pot mișca deloc, depinzând într-o foarte mare măsură sau chiar total de sprijinul îngrijitoarei. Pentru seniorii aflați în această situație, acceptarea faptului că, după o viață activă și independentă, au ajuns să depindă de o altă persoană chiar și pentru cele mai simple activități, nu este un lucru ușor. Pe lângă problemele de sănătate și complicațiile asociate bolilor ce limitează mișcarea, acești seniori se confruntă și cu numeroase frustrări și stări de depresie.

Îngrijirea reprezintă o sarcină delicată, în cadrul căreia unii îngrijitori își ating limitele personale și se redescoperă pe sine. Este important să știți o mulțime de tehnici pentru a facilita modul în care interacționați cu persoanele aflate în grijă.

Care este scopul?

Îngrijitoarea trebuie să cunoască pozițiile pe care le iau bolnavii în pat sau în care aceștia trebuie așezați pentru îngrijiri sau examinări speciale.

Persoana în cauză poate avea o poziție activă, pasivă sau forțată. Aceste poziții sunt destul de intuitive, după cum și numele lor spune:

• Poziția activă sugerează faptul că bolnavul se poate mișca singur și nu are nevoie de ajutor.
• Poziția pasivă indică o lipsă de forță fizică, în acest caz seniorul având nevoie de ajutor pentru mișcare și schimbarea poziției.
• Poziția forțată se referă la o poziție neobișnuită impusă de boală sau de necesitatea efectuării unui tratament.

Principalele tipuri de poziție în pat

1. Decubit dorsal

Îngrijitoarea trebuie să culce persoana vârstnică pe spate cu fața în sus, având mai multe posibilități: fără pernă, cu o pernă subțire, cu 2 perne (într-o poziție obișnuită și comodă). Această poziție este preferată de persoanele care au afecțiuni ale coloanei vertebrale, unele afecțiuni cerebrale sau au suferit operații.

2. Decubit lateral

Îngrijitoarea trebuie să culce persoana vârstnică pe o parte, cu capul sprijinit pe o pernă, cu picioarele îndoite ușor sau cu piciorul care este în contact cu patul întins, iar cel de deasupra îndoit. Spatele vârstnicului ar trebui să fie sprijinit pe o pernă, pentru a-l împiedica pe acesta să alunece pe spate. Această poziție este recomandată în cazul în care pacientul a suferit intervenții intratoracice sau renale. Este potrivită în momentul în care doriți să schimbați lenjeria.

3. Decubit ventral

Bătrânul trebuie așezat culcat pe abdomen, cu capul într-o parte, pe o pernă mică. Sub glezne ar trebui pusă o pernă cilindrică, iar sub torace și abdomen perne moi. Decubitul ventral este ideal în cazul paraliziei unor grupuri musculare sau în escare extinse.

4. Poziția șezând în pat

Îngrijitoarea trebuie să așeze persoana vârstnică cu ajutorul sprijinitorului de perne. Sub brațele vârstnicului se poate așeza câte o pernă pentru a împiedica alunecarea. Trebuie să se formeze un unghi drept între membrele inferioare și trunchi. Dacă un senior suferă de insuficiență cardiacă, are perioade cu accese de astm bronșic sau s-a operat de glanda tiroidă, această poziție îi este benefică.

5. Poziția șezând în fotoliu

Îngrijitoarea trebuie să se asigure că persoana vârstnică stă confortabil, că este bine îmbrăcată și acoperită cu o pătură. Este o alegere potrivită pentru majoritatea persoanelor în vârstă.

6. Poziția semișezândă

Îngrijitoarea trebuie să sprijine spatele persoanei vârstnice cu două perne, iar sub tălpi se așază un sprijinitor pentru ca bolnavul să nu alunece. Această poziție poate fi folosită în cazul afecțiunilor cardiace și pulmonare.

7. Poziția ginecologică

Persoana vârstnică trebuie să aibă genunchii îndoiți și coapsele îndepărtate. Îngrijitoarea trebuie să ajute persoana pe care o are în grijă să stea în această poziție ori de câte ori este cazul: pe pat, pe masa de examinare sau pe masa ginecologică.

8. Poziția genu-pectorală

Îngrijitoarea ajută persoana vârstnică să se așeze pe genunchii ușor îndepărtați. Pieptul ar trebui să fie poziționat pe masa de examinare. Această poziție este specifică pentru examinarea zonei rectale de către medic. Dacă vârstnicul suferă de malformații articulare nu va putea să stea în această poziție, fiindu-i extrem de incomod și dureros.

9. Poziția (declivă) Trendelenburg

Îngrijitoarea trebuie să-l ajute pe vârstnic să realizeze această poziție prin ridicarea extremității distale (de la picioare) a patului. Sub capul pacientului trebuie să pună o pernă subțire. De asemenea, capul pacientului se protejează cu o pernă așezată vertical astfel încât acesta să nu se lovească în cazul în care alunecă din cauza poziției aplecate a patului.

10. Poziția Flower

Această poziție se realizează cu două perne, fiind o poziție obișnuită și comodă.

Există o serie de afecțiuni care impun pozițiile de mai sus: pacienții slăbiți, unele afecțiuni ale coloanei vertebrale, după puncția lombară.

Câteva recomandări pentru îngrijitoarele care se ocupă de amenajarea spațiului persoanei vârstnice

Persoana pe care o veți avea în grijă probabil își va petrece mare parte din timp în pat, un motiv în plus pentru a acorda mai multă atenție modului în care este amenajat spațiul acesteia. Ca îngrijitoare de bătrâni trebuie să aveți grijă atât de poziția pe care acesta o are în pat pentru a nu-i face rău, cât și de aspectul spațiului personal al acestuia. Spațiul (dormitorul, camera de zi) trebuie să fie curat, bine luminat, încălzit în mod adecvat și să aibă o sursă de aer proaspăt. Pentru a oferi seniorului lumina naturală doar atunci când acesta are nevoie și nu în orele de somn de după-amiază (moment în care lumina ar deveni un factor perturbator), recomandăm ca fereastra din cameră să fie echipată cu perdele și draperii. Întunericul stimulează producerea de melatonină, horman care se află în strânsă legătură cu somnul.

Patul ar trebui să aibă dimensiuni mai mici, specifice pentru cele de o singură persoană – lungime 190-200 cm, lățime 90 cm și înălțime 65 cm. Un pat cu astfel de dimensiuni va asigura confortul pacientului și va facilita îngrijirea sa. Dacă acesta are un pat dublu, matrimonial, toate acțiunile directe cu pacientul pot fi îngreunate.

Patul ar trebui să fie echipat cu o saltea anti-escare pe întreaga lungime a corpului persoanei îngrijite, cu 2 pături, 2 perne mari, 2 perne mici, care sunt necesare când persoana îngrijită trebuie ridicată. Cearșafurile trebuie să fie suficient de late pentru a acoperi salteaua, astfel încât să poată fi ușor îndoite sub pat.

Pe lângă modul în care este decorată camera, după gusturile, dorințele și nevoile vârstnicului, îngrijitoarea trebuie să acorde o importanță deosebită igienei acesteia. Spre exemplu, patul ar trebuie să fie schimbat în fiecare zi, dimineața și seara. De asemenea, ar trebui să acordați o atenție deosebită întinderii cearșafurilor. Acestea trebuie să fie întinse plat și fără margini, pentru a nu se forma denivelări. Orice denivelare sau problemă cu lenjeria de pat, poate crea disconfort și poate perturba liniștea pacientului.

Atunci când este momentul să hrăniți persoana îngrijită, trebuie să vă așezați pe pat, lângă aceasta. Activitățile frecvente trebuie să fie efectuate de la înălțimea cotului. Evitați activitățile care necesită ridicarea mâinilor peste umăr și aplecarea sub nivelul genunchilor.

Îngrijitoarea trebuie să acorde foarte multă importanță factorilor menționați, deoarece imobilizarea poate produce complicații din cauza presiunii exercitate asupra țesuturilor cuprinse între planurile osoase si suprafața dură a patului. Astfel că, poate provoca tulburări locale de circulație prin ischemie (roșeață, edem, escare, necroze). Încetinirea circulației în clinostatism (culcat) favorizează formarea trombozelor, producerea pneumoniilor hipostatice sau a altor afecțiuni grave.

De asemenea, îngrijitoarea trebuie să acorde atenție permanentă persoanei pe care o are în grijă pentru a-i asigura tot confortul necesar și a o ajuta ori de câte ori aceasta are nevoie.

Tehnici de ridicare a pacientului imobilizat la pat

Este important să știți prin ce metode este bine să ridicați bătrânul atunci când este cazul, fără a pune în pericol sănătatea dumneavoastră sau a acestuia. Astfel că, mai jos am pregătit o listă scurtă cu sugestii.

• Îngrijitoarea trebuie să asigure echilibrul și stabilitatea atunci când ridică pacientul;
• Îngrijitoarea trebuie să se asigure că va pune în mișcare toți mușchii, trebuie să evite solicitarea unui singur picior sau braț;
• Îngrijitoarea trebuie să aibă în vedere distanța între corpul său și persoana îngrijită – aceasta trebuie să fie cât mai mică posibil, pentru a evita întinderile sau pierderea echilibrului;
• La locul de muncă îngrijitoarea trebuie să schimbe poziția de foarte multe ori, mai ales dacă este incomodă. Trebuie să evite rămânerea într-o poziție atunci când aceasta este inconfortabilă;
• La ridicarea persoanei îngrijite cu probleme cu deplasarea, se pot folosi diferite instrumente cum ar fi: dispozitivele de ridicare, barele și ridicătorul.
• Este interzisă ridicarea persoanei îngrijite de sub axile deoarece ar putea avea ca efect leziuni ale articulațiilor umerilor.
• Pentru a face ca ridicarea să fie mult mai ușoară, trageți adânc aer în piept și țineți-vă respirația. Puteți respira ușor și regulat în timp ce deplasați seniorul și abia după ce îl lăsați, să expirați întregul aer din piept. Este un truc bun care ajută la îmbunătățirea forței și menținerea, fără probleme, a greutății.